Mulți dintre noi trecem zilnic pe lângă oameni care, aparent, sunt ai nimănui. Bătrâni cu priviri goale, oameni ai străzii care nu mai au niciun reper în viață, persoane bolnave abandonate de familie sau de societate. Din păcate, realitatea cruntă este că, în curând, aceste suflete nu vor mai avea nici unde să-și plece capul, deoarece căminele de bătrâni și adăposturile sociale sunt pe cale de dispariție.
Conform datelor oficiale, numărul căminelor pentru bătrâni a scăzut semnificativ în ultimii ani, iar statul român nu reușește să găsească soluții viabile pentru acești oameni aflați în nevoie. Sistemul de protecție socială este fragmentat și nu dispune de mecanisme eficiente pentru a sprijini persoanele care nu se încadrează într-o categorie clar definită, precum persoanele fără adăpost sau bătrânii fără familie.
Un exemplu de speranță în acest peisaj sumbru este Casa „Nicolae” din satul Rădeni, comuna Frumușica. Această inițiativă privată a reușit să ofere adăpost și grijă pentru peste 130 de persoane aflate în situații critice. Aici, bătrâni abandonați, bolnavi și oameni fără sprijin au găsit nu doar hrană și medicamente, ci și un loc unde se simt acasă. Complexul de case a fost construit exclusiv din donații, fără niciun sprijin financiar din partea statului român.
Aici se conturează o realitate dureroasă: sistemul de protecție socială din România nu are o soluție pentru acești oameni, iar locuri precum Casa „Nicolae” devin singura lor speranță. Potrivit fondatorilor, persoanele care ajung la ei sunt trimise de instituțiile statului, fiind găsite în spitale, case abandonate, pe străzi sau chiar în păduri. Cu toate acestea, statul nu oferă sprijin financiar pentru susținerea acestor centre.
Problemele sistemului social românesc
Autoritățile recunosc faptul că există un gol legislativ când vine vorba de protecția bătrânilor fără familie și a oamenilor fără adăpost care nu se încadrează într-un sistem clar. Situația este agravată de lipsa fondurilor alocate acestui sector și de lipsa unei strategii coerente de integrare a acestor persoane vulnerabile.
Majoritatea bătrânilor care ajung la Casa „Nicolae” nu au niciun venit sau au pensii foarte mici, care abia le ajung pentru medicație, făcând imposibil accesul lor la un azil privat. În prezent, centrul supraviețuieste datorită donațiilor de la oameni inimoși, care înseamnă singura lor speranță.
Ce putem face pentru a ajuta?
Fiecare dintre noi poate contribui la oferirea unei vieți mai demne acestor oameni. Casa „Nicolae” acceptă donații financiare și materiale pentru susținerea celor 130 de suflete care locuiesc acolo. Cei care doresc să ajute pot face donații sau pot rezerva o masă caldă pentru beneficiarii centrului prin intermediul site-ului: Asociația Happy.
Este nevoie de mai multă empatie și de acțiuni concrete din partea autorităților pentru a evita ca astfel de centre să devină singura soluție pentru bătrânii fără sprijin. Până când statul va reuși să gestioneze eficient această problemă, soluția rămâne într-o comunitate unită și dispusă să ajute.
Mulți dintre noi trecem zilnic pe lângă oameni care, aparent, sunt ai nimănui. Bătrâni cu priviri goale, oameni ai străzii care nu mai au niciun reper în viață, persoane bolnave abandonate de familie sau de societate. Din păcate, realitatea cruntă este că, în curând, aceste suflete nu vor mai avea nici unde să-și plece capul, deoarece căminele de bătrâni și adăposturile sociale sunt pe cale de dispariție.
Conform datelor oficiale, numărul căminelor pentru bătrâni a scăzut semnificativ în ultimii ani, iar statul român nu reușește să găsească soluții viabile pentru acești oameni aflați în nevoie. Sistemul de protecție socială este fragmentat și nu dispune de mecanisme eficiente pentru a sprijini persoanele care nu se încadrează într-o categorie clar definită, precum persoanele fără adăpost sau bătrânii fără familie.
Un exemplu de speranță în acest peisaj sumbru este Casa „Nicolae” din satul Rădeni, comuna Frumușica. Această inițiativă privată a reușit să ofere adăpost și grijă pentru peste 130 de persoane aflate în situații critice. Aici, bătrâni abandonați, bolnavi și oameni fără sprijin au găsit nu doar hrană și medicamente, ci și un loc unde se simt acasă. Complexul de case a fost construit exclusiv din donații, fără niciun sprijin financiar din partea statului român.
Aici se conturează o realitate dureroasă: sistemul de protecție socială din România nu are o soluție pentru acești oameni, iar locuri precum Casa „Nicolae” devin singura lor speranță. Potrivit fondatorilor, persoanele care ajung la ei sunt trimise de instituțiile statului, fiind găsite în spitale, case abandonate, pe străzi sau chiar în păduri. Cu toate acestea, statul nu oferă sprijin financiar pentru susținerea acestor centre.
Problemele sistemului social românesc
Autoritățile recunosc faptul că există un gol legislativ când vine vorba de protecția bătrânilor fără familie și a oamenilor fără adăpost care nu se încadrează într-un sistem clar. Situația este agravată de lipsa fondurilor alocate acestui sector și de lipsa unei strategii coerente de integrare a acestor persoane vulnerabile.
Majoritatea bătrânilor care ajung la Casa „Nicolae” nu au niciun venit sau au pensii foarte mici, care abia le ajung pentru medicație, făcând imposibil accesul lor la un azil privat. În prezent, centrul supraviețuieste datorită donațiilor de la oameni inimoși, care înseamnă singura lor speranță.
Ce putem face pentru a ajuta?
Fiecare dintre noi poate contribui la oferirea unei vieți mai demne acestor oameni. Casa „Nicolae” acceptă donații financiare și materiale pentru susținerea celor 130 de suflete care locuiesc acolo. Cei care doresc să ajute pot face donații sau pot rezerva o masă caldă pentru beneficiarii centrului prin intermediul site-ului: Asociația Happy.
Este nevoie de mai multă empatie și de acțiuni concrete din partea autorităților pentru a evita ca astfel de centre să devină singura soluție pentru bătrânii fără sprijin. Până când statul va reuși să gestioneze eficient această problemă, soluția rămâne într-o comunitate unită și dispusă să ajute.