Inca există locuri care păstrează cu sfințenie tradițiile și istoria, invitându-ne să privim în trecut pentru a înțelege prezentul. Comuna Curtești din județul Botoșani, un colț ascuns al Moldovei, este un astfel de loc, unde peisajele idilice și povestea sa împletită cu istoria domnitorilor moldoveni oferă o perspectivă unică asupra unei comunități care a supraviețuit veacurilor cu demnitate și respect pentru rădăcinile sale.
Situată la sud-vest de municipiul Botoșani, comuna Curtești își găsește locul într-un relief deluros, caracterizat de o altitudine modestă de aproximativ 140 de metri. Așezarea sa în depresiunile Dorohoi – Botoșani, la contactul dintre Dealurile Siretului și Câmpia Jijiei, a modelat nu doar peisajul natural, ci și dezvoltarea istorică și culturală a acestei comunități. Cele șapte sate care compun comuna – Curtești, Agafton, Băiceni, Hudum, Mănăstirea Doamnei, Orășeni-Deal și Orășeni-Vale – sunt martore tăcute ale unor vremuri de mult apuse, dar care continuă să-și lase amprenta asupra prezentului.
O Istorie Împregnată de Tradiție
Prima atestare documentară a moșiei Curtești datează din 1529, pe vremea lui Petru Rareș, când doamna voievodului își trăgea veniturile din târgul Botoșani și din împrejurimile acestuia, inclusiv din Curtești. De-a lungul secolelor, comuna a trecut prin mai multe reorganizări administrative, fiind parte din diverse plase, iar din 1968 a fost constituită în forma actuală.
Curtești, satul care dă numele comunei și totodată reședința acesteia, își are originile adânc înrădăcinate în istoria Moldovei. Conform documentelor, satul Curtești a fost menționat pentru prima dată la 22 mai 1627, în timpul domniei lui Miron Barnovschi Movilă, ca fiind „un sat domnesc”, acordat boierului Duca comis. Aceasta arată că, încă din secolul XVII, Curtești a avut un rol important în structura feudală a Moldovei, fiind o moșie deținută de nobili și domnitori.
În ansamblu, comuna Curtești reflectă o bogăție istorică inestimabilă, fiind martoră la evenimente și schimbări sociale care au marcat evoluția regiunii. De exemplu, satul Mănăstirea Doamnei, cel mai vechi dintre satele comunei, datează din anul 1361, o perioadă în care Moldova începea să se contureze ca stat independent sub conducerea domnitorului Bogdan I. Aceasta nu doar că denotă vechimea locuirii în aceste teritorii, dar și continuitatea culturală și religioasă care a caracterizat zona.
Tradiții și Legende care Învăluie Locul
Una dintre cele mai fascinante povești ale comunei Curtești este legată de Mănăstirea Agafton, situată în satul cu același nume. Această mănăstire, fondată în 1648, este nu doar un lăcaș de cult, ci și un simbol al spiritualității locale, în jurul căruia s-au țesut numeroase legende. Legenda spune că stejarul și crucea treflată, elemente regăsite pe stema comunei, fac trimitere la întemeierea mănăstirii, fiind considerate simboluri sacre care protejează comunitatea.
Păunul, alt simbol important din stema Curteștiului, nu este doar o trimitere la frumusețea naturală a locului, ci și un simbol al nobleței și al continuității. Etimologia denumirii comunei, „Curtea Doamnei”, se regăsește în acest simbol, păstrând vie memoria trecutului domnesc al acestei regiuni.
Aceste simboluri, împreună cu coroana murală cu un turn crenelat, care indică statutul de comună, creează o imagine complexă a Curteștiului – un loc unde istoria și tradițiile se împletesc armonios cu peisajul natural.
Comuna de Azi – O Comunitate înfloritoare
Cu o populație de peste 6.000 de locuitori, comuna Curtești nu este doar un loc al istoriei, ci și o comunitate dinamică, care își trăiește prezentul cu mândrie. Deși se află într-o zonă predominant rurală, Curtești este bine conectată la rețeaua urbană prin apropierea de municipiul Botoșani. Aceasta oferă locuitorilor săi acces facil la facilități moderne, în timp ce păstrează farmecul și liniștea vieții la țară.
De-a lungul timpului, Curtești a reușit să își păstreze tradițiile și obiceiurile, fiind un loc unde festivitățile religioase și sărbătorile populare sunt încă sărbătorite cu entuziasm. În mod special, hramurile bisericilor locale adună comunitatea în rugăciune și veselie, reflectând atașamentul profund al locuitorilor față de valorile spirituale și culturale moștenite de la strămoși.
Agricultura rămâne principala activitate economică a locuitorilor din Curtești, susținută de solurile fertile ale zonei. Cu toate acestea, dezvoltarea infrastructurii și proximitatea față de Botoșani au permis și apariția unor mici afaceri locale, contribuind la diversificarea economiei comunei.
Patrimoniul Cultural și Natural
Comuna Curtești se bucură de un patrimoniu cultural bogat, reflectat în bisericile și mănăstirile sale, care sunt adevărate monumente istorice. Mănăstirea Agafton, de exemplu, nu este doar un loc de rugăciune, ci și un important obiectiv turistic, atrăgând vizitatori din întreaga țară.
Pe lângă patrimoniul cultural, Curtești este binecuvântată și cu un peisaj natural deosebit. Dealurile care înconjoară comuna oferă priveliști spectaculoase, iar pădurile care cândva acopereau aceste meleaguri încă mai păstrează fragmente de vegetație sălbatică. Pârâurile care brăzdează comuna, precum Dresleuca și afluenții săi, adaugă un plus de farmec peisajului, fiind locuri ideale pentru relaxare și contemplare.
Curteștiul nu este doar un loc unde trecutul este păstrat cu respect, ci și o comunitate care privește cu încredere spre viitor. Modernizarea infrastructurii, îmbunătățirea condițiilor de trai și păstrarea tradițiilor sunt doar câteva dintre prioritățile care asigură continuitatea acestei comunități înfloritoare.
Comuna Curtești reprezintă o combinație fascinantă de istorie, tradiție și peisaj natural, oferind o perspectivă autentică asupra vieții rurale din Moldova. De la moșiile domnești din secolul XVI până la comunitatea vibrantă de astăzi, Curtești își păstrează identitatea și valorile, fiind un exemplu de continuitate și reziliență. Într-o lume în continuă schimbare, Curtești rămâne un loc unde trecutul și prezentul coabitează armonios, oferind o lecție valoroasă despre importanța rădăcinilor și a respectului pentru istorie.
